Marea vânzoleală de la naționala de handbal feminin din ultimii ani a condus la ratarea calificării la Jocurile Olimpice de la Tokyo.
România a terminat pe ultimul loc în turneul de calificare de la Podgorica.
Tricolorele au pierdut cu Norvegia cu 29-24 și au învins Muntenegru cu 28-25, rezultate insuficiente pentru a termina pe locul 2.
Eșecul de la Podgorica a fost anunțat cu mult timp înainte. A venit, de fapt, să întregească dezastrul handbalului românesc din ultimii ani. Cu băieții știm unde am ajuns, în situația în care România nu mai învinge nici Kosovo.
Dacă ar fi să coborâm nivelul mai jos, la juniori și tineret, nici de acolo nu au venit semne bune. Cel puțin la masculin, loturile au retrogradat în „liga a doua”. Iar la fete, România a luat bătaie de la națiuni precum Austria și Slovacia, care nu mai înseamnă nimic la senioare.
Ajungem și la naționala de senioare. Tricolorele s-au bătut frumos la Podgorica, au avut atitudine, au vrut, dar nu s-a putut. Dar toată calificarea a fost compromisă până aici, în urma unei strategii defectuoase. Sau a uneia inexistente!
În 2014, România a avut o campioană mondială la junioare U18! De atunci au trecut 7 ani, fetele au azi 24-25 ani. Unde este toată această generație? Asta ar fi o problemă.
A doua problemă a fost marea „vânzoleala” generată la echipa națională. În 4 ani și jumătate, România a avut nu mai puțin de patru antrenori principali! Patru staff-uri tehnice, patru idei diferite. Cum să te califici la Jocurile Olimpice, în condițiile în care pe parcursul a 2 ani ai ajuns la 4 selecționeri!?
În 2016, Federația Română de Handbal l-a adus pe Ambros Martin și s-a mândrit cu asta. Avea tot dreptul, a reușit să aducă pe banca tehnică unul dintre cei mai în vogă antrenori din handbalul feminin. Doar că a făcut un contract atât de bun, în niciun caz în beneficiul naționalei feminine, încât toți am rămas cu ochii în soare! Să admitem că se mai întâmplă.
FRH a acceptat însă să se despartă lejer de Ambros Martin în aprilie 2019, pentru că făcuse „cărțile” pentru Tomas Ryde. Selecționerul cu care România a câștigat ultima medalie la senioare, bronzul la Campionatul Mondial 2015. Dar care a gestionat incredibil Jocurile Olimpice de la Rio 2016.
Cu câteva zile înainte de plecarea în Brazilia în 2016, când toată lumea „încărca” pentru a ajunge la o formă optimă la start, antrenorul suedez le-a oferit 4 zile libere tricolorelor. Astfel, când a început turneul, România a fost „executată” de Brazilia, a ajuns să fie învinsă inclusiv de Angola la Rio.
Dar Federația a ținut să-l readucă înapoi pe Tomas Ryde. Ba chiar, a modificat și un regulament cu ajutorul unor „yes-men” din Consiliul de Administrație și l-a impus și la CSM București. Un regulament care prevedea că un antrenor străin nu poate avea rol de „principal” în România decât dacă deține licența „Master Coach” și votat cu 3 luni mai devreme. În ultimii mulți ani, Tomas Ryde a fost ca antrenor doar la naționala României.
CSM București s-a convins repede de Tomas Ryde, astfel că părțile s-au despărțit după 2 luni de la startul sezonului. În decembrie 2019, s-au convins mai mulți, după ce România a ajuns să trăiască niște umilințe maxime și la feminin, precum acel 20-37 cu Japonia. Cazul „Corona Brașov” a avut un impact asupra echipei naționale, dar să ajungi să te chinui până și cu Kazakhstan și să te bată Japonia la 17 goluri diferență…
Azi, după încheierea turneului preolimpic, atât Adrian Vasile, cât și Laura Pristăviță au făcut la un moment dat o considerație în anumite contexte. Faptul că România a jucat într-o „grupă grea” la Podgorica. Doar că dificultatea adversarilor a fost până la urmă și rezultatul Mondialului din 2019.
Într-un val de critici, Federația a găsit repede o cale de ieșire. Pentru a se „spăla pe mâini”, Alexandru Dedu a venit în Comisia Tehnică și i-a dat acesteia puterea să voteze demiterea lui Tomas Ryde. În același timp, i-a dat posibilitatea să numească noul selecționer.
Antrenorii l-au votat pe Bogdan Burcea. O variantă fără a fi agreată însă de federație. Iar cel mai evident în acest sens a fost Euro 2020. Niciun conducător nu a făcut deplasarea cu lotul în Danemarca. Ca și comparație, la turneul preolimpic, în charter, au fost urcați inclusiv șefii COSR! După doar 6 meciuri a fost „zburat” și Bogdan Burcea, astfel că s-a ajuns la a patra variantă de antrenor, Adrian Vasile.
În tot acest ciclu olimpic, România a avut patru selecționeri, dar a utilizat și nu mai puțin de 40 de jucătoare la turneele finale în 35 de meciuri. Așa cum am spus și mai sus, câți antrenori, tot atâtea idei!
Statistic, România a pierdut 14 meciuri din ultimele 19 la turneele finale plus turneul preolimpic, cu patru selecționeri. Știți pe cine a bătut mai România în afară de Muntenegru în jocul de azi (28-25)? Senegal (29-24), Kazakhstan (22-20), Ungaria (28-27) și Polonia (28-24). Fiecare joc a avut la rândul lui propriile particularități, spre exemplu, cu Ungaria s-a câștigat în ultima secundă. Dar nu mai reluăm ce a fost la fiecare meci în parte.
Cert este că toate aceste lucruri, o lipsă a unei strategii, o lipsă de preocupare pentru a crește o „generație de aur” pe care a avut-o în curte și doar a plimbat-o pe la televiziuni, o instabilitate continuă și la prima reprezentativă în ultimii ani au condus firesc la acest eșec al handbalului românesc. Unul care are o dimensiune de proporții în contextul tuturor celorlalte nereușite.
Dar, nu-i așa, pe rol este o „reformă” și încă niște poiecte de dus la capăt de actualul președinte. Mai dați-i un mandat pe 4 ani, în mai puțin de un an va veni să vă ceară încă un vot de încredere!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER